Vezica urinară reprezintă segmentul cel mai dilatat al căilor urinare inferioare (atenție, nu faceți o confuzie cu vezica biliară, întrucât aceasta nu este parte a aparatului urinar, ci este o glandă anexă a tubului digestive) (Figura 1). Rolul vezicii urinare este reprezentat de acumularea urinii, între două micţiuni succesive (evacuarea urinii) (1).
Pentru a putea atât defini, cât şi clasifica neoplasmele localizate la nivelul vezicii urinare, structura histologică (adică ţesuturile ce intră în compoziţia acesteia) este foarte importantă. Peretele exterior este reprezentat de adventice (cu rol nutritiv, dar și protector), urmat de trei straturi de musculatură netedă (a căror contracție inițiază micțiunea) și un strat intern, denumit epiteliu de tranziție sau uroteliu. Acest strat prezintă un număr crescut de pliuri, dar și celule care își pot modifica forma în funcție de gradul de distensie a vezicii, cu rolul de a crește capacitatea de stocare a urinii (2).
Ce este cancerul de vezică urinară?
Acesta reprezintă cancerul cu originea în țesuturile ce alcătuiesc vezica urinară. Această patologie poate fi clasificată în trei mari tipuri, în funcție de tipul de celule implicate: carcinom cu celule de tranziție, carcinomul cu celule scuamoase și adenocarcinomul. Pe lângă acestea, mai pot exista și forme rare ale cancerului de vezică urinară (3).
Cea mai frecventă formă întâlnită (în proporție de 90%, în special întâlnită in Statele Unite ale Americii, Asia, dar și Europa) este carcinomul cu celule de tranziție (4). Originea acestuia este reprezentată de acele celule ce căptușesc vezica, sub formă de umbreluțe, care prin capacitatea de a-și modifica forma, permit mărirea dimensiunii vezicii urinare, și consecutiv a cantității de urină stocată la acest nivel (Figura 2).
Cât de frecvent întâlnim această formă de cancer?
Incidența cancerului de vezică urinară (adică numărul de cazuri noi care apar într-o anumită populație, spre exemplu Europa, într-un an) diferă foarte mult în funcție de sex. În anul 2012, în Europa, bărbații au un risc de 5 ori mai mare de a dezvolta această patologie, comparative cu femeile (17,7 bărbați din 100 mii au dezvoltat cancer, spre deosebire de femei, 3,5 din 100 de mii dezvoltând cancer de vezică urinară)
O cifră cu o și mai mare semnificație este reprezentată de locul cancerului de vezică urinară în patologia neoplazică, acesta fiind al 5-lea cel mai frecvent cancer în Europa (3).
Cauzele cancerului de vezică urinară
Majoritatea persoanelor ce au fost diagnosticate cu acest tip de cancer au spus ca au fost expuse la factori de mediu dăunători sănătății. De altfel, 80% din aceste cancere sunt asociate cu expunerea la diverse substanțe toxice pentru organism.
Contrar așteptărilor, unul din cei mai importanți factori de risc, asociat cu o incidență crescută a cancerului de vezică urinară este chiar fumatul (3). Nicotina, dar și alte substanțe eliberate în timpul arderii unei țigări, nu afectează numai plămânii, ci toate structurile organismului uman, printre care și vezica urinară. De altfel nu numai persoanele care fumează activ de o anumită perioadă de timp sunt expuse la acest risc, ci și persoanele apropiate lor, care fără să vrea, inhalează fumul eliberat de țigări. Un fumător are un risc de două până la șase ori mai mare de a dezvolta în cursul vieții cancer de vezică urinară, decât un nefumător (4).
Un alt factor de risc important este chiar vârsta pacienților. Majoritatea pacienților prezintă simptome și sunt diagnosticați la o vârstă de peste 60 de ani, dar aceasta nu este o regulă, tinerii putând și ei dezvolta acest tip de cancer.
Expunerea la anumite substanțe chimice reprezintă de asemenea un factor de risc. Puteți fi expuși chiar la locul de muncă, în special dacă lucrați în industrii precum industria petrolului, textilă, cauciucului, a vopselurilor (în această categorie putând fi incluse și persoane care lucrează în cosmetică), pielăriei, sau a lemnului (1, 4). Nu uitați să vă informați cu privire la substanțele cu care lucrați, întrucât bolile ce pot fi determinate de acestea sunt în număr foarte mare.
Dacă ați mai avut în cursul vieții un cancer de vezică urinară, există riscul de recidivă a acestuia. Acest risc se datorează pe de o parte faptului că are cea mai mare rată de recidivă dintre toate tipurile de neoplazii, iar pe de altă parte datorită radiațiilor la care ați fost supus în cursul tratamentului precedent (4). De asemnea, interesați-vă dacă o rudă apropiată a avut aceasta formă de cancer, întrucât există riscul ca și dumneavoastră să o dezvoltați.
Utilizarea abuziva a medicamentelor antialgice, tratamentul cu ciclofosfamida, arsenicul, dieta bogată în grăsimi, dar și infecțiile urinare recurente, netratate corespunzător sunt alți factori de risc al cancerului de vezică urinară (5).
Cum știu că am cancer de vezică urinară?
În unele cazuri, cancerul de vezică urinară este fie diagnosticat la un control de rutină sau prin anumite modificări ale urinii, observate chiar de către pacient. Chiar și așa, frecvent este diagnosticat într-un stadiu incipient, care poate fi tratat eficient (1).
Primele simptome care pot fi observate de pacient sunt:
-
Hematurie macroscopică (Figura 3) (care poate fi observată cu ochiul liber) – reprezintă prezența de hematii (celule sangvine) în urină, ce îi confer acesteia o culoare roșie.
- Probleme urinare – micțiuni mai frecvente (la un aport normal de lichide), chiar în timpul nopții (dacă beți apă cu puțin timp înainte să vă culcați și aveți micțiuni în timpul nopții, cel mai probabil nu este vorba de un proces patologic), nevoia imperioasă de micțiune (senzația că trebuie să micționați urgent) sau durere/arsuri în timpul micțiunii.
Totuși aceste simptome sunt nespecifice și pot fi prezente într-un număr foarte mare de boli, dar nu numai. Spre exemplu, culoarea roșie a urinii poate să apară și în absența hematiilor, putând fi determinate de un consum crescut de sfeclă roșie. De aceea, prezentarea la medic pentru mai multe teste diagnostice este obligatorie. Deși examinarea fizică nu aduce de cele mai multe ori informații, în cazul unei boli avansate, formațiunea tumorală de la nivelul vezicii urinare poate fi uneori palpată. Mai mult decât atât, medicul vă poate face un tușeu rectal (la bărbați) sau vaginal (la femei) pentru a determina extensia locală a neoplasmului (4).
Pentru a pune diagnosticul de cancer de vezică urinară sunt necesare o serie de examene paraclinice:
- Analize de sânge precum hemoleucograma și teste ale funcției hepatice și renale
- Sumarul de urină, sedimentul urinar și un examen bacteriologic, în care se confirmă prezența hematiilor, dar și prezența infecțiilor urinare.
- Citologia urinară este o metodă standard, non-invazivă de diagnostic al cancerului de vezică urinară. În urină putem vedea la microscop celule uroteliale exfoliate de la nivelul invelișului vezicii. Dacă acestea prezintă modificări specifice acestui tip de cancer, suspiciunea crește considerabil.
-
Cistoscopia asociată cu biopsia – cu siguranță cea mai specifică și sensibilă metodă de diagnostic. Aceasta presupune introducerea unui cistoscop (Figura 4) ascendent prin uretră, până în vezica urinară și prelevarea unui fragment din peretele acesteia, pentru a putea fi realizat un examen histopatologic. Mai multe fragmente sunt prelevate, din locuri diferite de la nivelul vezicii urinare, pentru a descoperi exact localizarea tumorii.
Atenție examenul histopatologic este singura metodă de a pune cu certitudine diagnosticul de neoplasm. În absența lui, stadializarea și tratamentul nu se pot realiza. - Examenul histopatologic ne aduce informații cu privire la prezența celulelor tumorale, aspectul acestora și gradul de diferențiere (cu cât celulele au aspect mai diferit față de celulele normale, cu atât cancerul este într-un stadiu mai avansat.
- Examene radiologice precum radiografia abdominala simpla, urografia sau computerul tomograf pot fi utilizate pentru a stadializa neoplasmul
Stadializarea cancerului
În funcție de examenele paraclinice și de aspectul biopsiei se poate stadializa cancerul (se iau în considerare dimensiunile tumorii si invazia peretelui vezicii urinare, invazia ganglionilor limfatici regionali și prezența metastazelor la distanță). În funcție de aceste aspecte, există trei categorii de tumori: care nu invadează musculature peretelui vezical, care invadează acest țesut și cancerele avansate, metastatice (3).
Stadializarea cancerului este deosebit de importantă, întrucât pe baza acesteia se ia o decizie în privința tratamentului cel mai adecvat.
- Pentru cancerul care nu invadează musculatura peretelui
Rolul tratamentului este de a rezeca tumora cu ajutorul chirurgiei. Tratamentul adjuvant local este necesar pentru a diminua riscul recidivei.
Se folosesc mai multe metode de tratament:
- Cistoscopie și rezecție transureterală
- Chimioterapie intravezicală
- Imunoterapie intravezicală cu bacilul Calmette-Guerin
- Cistectomie
- Pentru cancerul care invadează musculatura peretelui
- Cistectomie radical
- Chimioterapie și/sau radioterapie
- Pentru boala metastatică
- Chimioterapie
- Radioterapie
- Chimioterapie și radioterapie după chimioterapie sistemică
Ce se întâmplă după tratament?
După terminarea curei terapeutice, doctorul vă va programa la re-evaluări, pentru a evita și detecta precoce recidivele acestui cancer (pentru că am spus că este cancerul cu cea mai mare rată de recidivă după tratament). Totuși pentru a evita aceste aspecte, este recomandată o schimbare a stilului de viață și încercarea de a elimina, pe cât posibil factorii de risc cei mai importanți (fumatul, schimbarea locului de muncă, dieta).
Adelina Sorescu
Bibliografie
- https://www.cancer.gov/types/bladder
- http://www.histology.leeds.ac.uk/urinary/bladder.php
- http://www.esmo.org/content/download/6589/114929/file/EN-Bladder-Cancer-Guide-for-Patients.pdf
- https://emedicine.medscape.com/article/438262-overview
- http://www.sfatulmedicului.ro/Cancer/cancerul-de-vezica-urinara_758