Cancerul hepatic

Cancerul hepatic2019-04-03T12:25:10+02:00

 

Ce este ficatul?

Ficatul este cel mai mare organ intern(1200-1500g), fiind situat posterior de marginea inferioara a cutiei toracice, inferior de plamanul drept.Din punct de vedere structural i se descriu un lob stang si un lob drept.

Acesta apartine sistemului digestiv, avand o multitudine de functii,  printre care: eliminarea toxinelor din sange, producerea bilei cu rol important in digestia grasimilor, producerea unor factori ce ajuta la coagularea sangelui, dar si sinteza, secretia si eliberarea glocozei pentru producerea de energie.

Ficatul este alcatuit din mai multe tipuri de celule, dintre care cele mai numeroase sunt hepatocitele.Celelalte tipuri celulare intra in alcatuirea tesutului de sustinere (ducte biliare intrahepatice, spatii perivasculare etc.) al celulelor hepatice si pot impreuna sa fie implicate in procese canceroase prin proliferare aberanta.

 

Cancerul hepatic

Doar cancerul ce debuteaza la nivelul ficatului poarta denumirea de cancer hepatic primar, in timp ce cancerul ce are ca localizare initiala alte organe, dupa care se extinde la nivelul ficatului poarta numele de metastaza hepatica.

Există mai multe tipuri de cancer hepatic primar.

Carcinom hepatocelular (cancer hepatocelular). Aceasta este cea mai frecventă formă de cancer hepatic la adulți. Acesta este uneori numit și hepatom. Aproximativ 4 din 5 cancere care apar la ficat sunt de acest tip. Cancerul hepatocelular (HCC) poate avea diferite tipare de creștere:

  • Uneori acesta începe ca o tumoare care se mărește. Abia în stadiile avansate începe să se răspândească către alte părți ale ficatului;
  • Un al doilea tip pare să debuteze ca mici noduli canceroși la nivelul ficatului, nu doar ca o singură tumoare. Acesta este întâlnit mai ales la pacienții cu ciroză (afecțiune cronică a ficatului);

 

La microscop, medicii pot să deosebească mai multe subtipuri de HCC. De cele mai multe ori, aceste subtipuri nu influenţează tratamentul sau prognosticul. Dar este important să recunoaștem unul dintre ele, cel  fibromelar. Acesta este un tip rar, reprezentând mai puțin de 1% din cazurile de HCC. El este adesea întâlnit la femeile mai tinere de 35 de ani și adesea restul ficatului nu este bolnav. Acest subtip are, în general, un prognostic mai bun decât alte forme de HCC.

Colangiocarcinomul intrahepatic (cancer de canal coledoc). Aproximativ 10%-20% din cazurile de cancer care apar la ficat sunt colangiocarcinom intrahepatic. Acesta este un tip de cancer care apare în celulele din epiteliul canalului coledoc (care transportă fierea la vezica biliară). Majoritatea colangiocarcinoamelor apar de fapt extrahepatic. Deși acest document oferă informații mai ales despre cancerul hepatocelular, colangiocarcinoamele sunt adesea tratate în același fel.

Angiosarcomul și hemangiosarcomul. Acestea sunt tipuri rare de cancer care apar în epiteliul vaselor de sânge din ficat. Pacienții care au fost expuși la clorura de vinil sau la dioxidul de toriu prezintă mai multe riscuri de a se îmbolnăvi de acest tip de cancer. În alte cazuri se crede că îmbolnăvirea este cauzată de expunerea la arsenic sau radiu, sau de o afecțiune moștenită cunoscută sub numele de hemocromatoză ereditară. În aproximativ jumătate din aceste cazuri nu se poate identifica o cauză anume. Aceste tumori cresc repede și de obicei sunt prea răspândite pentru a putea fi îndepărtate chirurgical la momentul la care sunt depistate. Chimioterapia și  radioterapia pot ajuta la încetinirea bolii, dar de obicei aceste tipuri de cancer sunt foarte dificil de tratat. În cazul lor, tratamentul este același ca și pentru alte sarcoame.

Hepatoblastomul. Acesta este un tip foarte rar de cancer care apare la copii, de obicei cu vârste de până în 4 ani. Celulele hepatoblastomului sunt asemănătoare cu cele din ficatul fetusului. Aproximativ 2 din 3 copii diagnosticați cu aceste tumori sunt tratați cu succes prin intervenție chirurgicală și chimioterapie, deși tumorile sunt mai dificil de tratat dacă s-au răspândit în afara ficatului.

 

Statistica

Societatea Americana a Cancerului, estimeaza ca pentru cancerul intrahepatic si cel al ductelor biliare intrahepatice, in anul 2017 statisticile au fost:

  • Aproximativ 40 710 cazuri noi(29, 200 la barbate si 11 510 la femei
  • Aproximativ 28 920 de oameni(19 610 barbati si 9 310 femei) vor muri

Incidenta cancerului de ficat s-a triplat in prezent, fata de anul 1980, insa s-a observant un declin in ceea ce priveste aparitia acestuia in randul tinerilor.Mai mult de 700 000 de persoane sunt diagnosticate anual cu acest tip de cancer in intreaga lume.

 

Factori de risc si cauze ale cancerului hepatic

Un factor de risc este orice poate influenţa şansa de îmbolnăvire cu o boală, aşa cum este cancerul. Diferite tipuri de cancer au factori de risc diferiţi. Unii factori de risc, precum fumatul, pot fi eliminaţi. Alţii, precum vârsta sau istoricul familial al unei persoane, nu. Dar factorii de risc nu înseamnă neapărat că vă veţi îmbolnăvi. Există oameni care prezintă unul sau mai mulți factori de risc și care nu se îmbolnăvesc niciodată. Oamenii de știință au descoperit mai mulți factori de risc care pot crește riscul de îmbolnăvire cu carcinom hepatocelular (HCC).

Sexul
Carcinomul hepatocelular este mult mai frecvent la bărbați decât la femei. Acest lucru se datorează probabil și comportamentelor care influențează unii dintre factorii de risc descriși mai jos. Subtipul de HCC fibromelar este mai frecvent la femei.

Rasa/etnia
În SUA, americanii cu origini asiatice și pacifice au cele mai mare ocurențe de cancer hepatic, urmați de amerindieni și nativii din Alaska, de hispanici, afro-amercanii și albi.

Ciroza
Ciroza este o boală care face ca celulele hepatice bolnave să fie înlocuite cu țesut cicatrizat. Cei care suferă de ciroză au un risc crescut de îmbolnăvire de cancer hepatic. Majoritatea oamenilor (dar nu toți) care se îmbolnăvesc de cancer hepatic au semne de ciroză. Există mai multe cauze posibile ale cirozei. Majoritatea apar la persoanele care fac abuz de alcool sau au boli cronice precum hepatita B sau C.
Boli ale ficatului provocate de grăsimi, care apar la persoane care consumă foarte puțin alcool sau deloc, apar la persoanele obeze. Cei care au acest tip de afecțiune hepatică, cunoscută ca Steatohepatitanonalcoolica (NASH) pot să se îmbolnăvească de ciroză.

Unele tipuri de boli autoimune care afectează ficatul pot, de asemenea, să cauzeze ciroza. De exemplu, există și o afecțiune denumită ciroză biliară primară (PBC). PBC pare să fie o afecțiune autoimună în care sistemul imunitar atacă canalele coledoc din ficat. Acest lucru face ca aceste canale să fie afectate sau chiar distruse și poate duce la ciroză. Pacienții cu PBC în stadiu avansat au un risc crescut de cancer hepatic.
Anumite tipuri de boli metabolice moștenite pot cauza probleme la ficat și pot duce la ciroză.

Hepatită virală cronică
În întreaga lume, cei mai des întâlniți factori de risc pentru cancerul hepatic sunt infecțiile cronice cu virusul hepatitei B (HBV) și C (HCV). Aceste infecții pot duce la ciroza ficatului (vezi mai sus) și fac cancerul hepatic să fie unul dintre cele mai des întâlnite forme de cancer din lume.

În SUA infecția cu hepatita C este cea mai des întâlnită cauză a HCC, în timp ce în Asia și în țările în curs de dezvoltare, hepatita B este mai frecventă. Persoanele infectate cu ambele forme de virus au un risc mare de apariție a hepatitei cronice, a cirozei și a cancerului hepatic. Riscul este chiar mai mare dacă persoana respectivă consuma mult alcool.

HBV și HCV  se pot transmite de la persoană la persoană prin ace contaminate (așa cum se întâmplă în cazul consumului de droguri), relații sexuale neprotejate sau la naștere (de la părinte la copil). Ele pot fi transmise și prin transfuzii de sânge, deși acest lucru se întâmplă rar în țările dezvoltate de când sângele folosit pentru transfuzii este testat pentru aceste virusuri. În țările aflate în curs de dezvoltare copiii se pot îmbolnăvi de hepatita B din cauza contactului prelungit cu membrii ai familiei care sunt infectați.
HBV prezintă mai multe simptome, cum ar fi cele asemănătoare gripei sau icterului (îngălbenirea pielii/ochilor). Dar majoritatea oamenilor se refac complet după o infecție cu HBV în decurs de câteva luni. Numai un procent foarte mic de adulți dezvoltă o cronicizare a bolii (având astfel și un risc mai mare de cancer hepatic). Bebelușii și copii mici care se infectează prezintă, de asemenea, un risc mai mare de cronicizare. Pe de altă parte, HCV nu prea prezintă simptome. Dar majoritatea celor infectați cu HCV dezvoltă infecții cronice care au risc mai mare de a duce la afecțiuni hepatice, sau chiar la cancer.

Alte virusuri, precum hepatita A și hepatita E pot, de asemenea, să provoace boala. Dar cei infectați cu aceste forme ale virusului nu dezvoltă hepatită cronică sau ciroză și nu au risc crescut de cancer hepatic.

Consumul exagerat de alcool
Abuzul de alcool este principala cauză de ciroză și este direct legat de creșterea riscului de cancer hepatic.

Obezitatea
Obezitatea crește riscul de apariție a cancerului hepatic. Acest lucru se întâmplă, probabil, din cauza faptului că obezitatea duce la formarea de grăsime în ficat și la ciroză.

Diabet tip 2
Diabetul de tip 2 a fost legat de o creștere a riscului de cancer hepatic, de obicei la pacienții care au și alți factori de risc, precum consum exagerat de alcool și/sau hepatită cronică. Acest risc poate crește și mai mult pentru că diabeticii de tip 2 tind să fie supraponderali sau chiar obezi, ceea ce cauzează alte probleme de ficat.

Boli metabolice moștenite
Anumite boli metabolice moștenite pot să ducă la ciroză. Persoanele cu hemocromatoză ereditară absorb prea mult fier din mâncare. Fierul se depune pe țesuturile din corp, inclusiv pe ficat. O cantitate prea mare de fier în ficat poate duce la ciroză și la cancer hepatic.

Alte boli rare care cresc riscul de cancer hepatic sunt:

  • Tirozinemie;
  • Deficitul de alfa -1 antitripsina;
  • Porfiria cutanata tardiva;
  • Boli cu stocare de glicogen;
  • Boala Wilson;

 

Aflatoxinele
Aceste substanțe care pot provoca cancer sunt produse de fungi care contaminează alunele, grâul, boabele de soia, porumbul și orezul. Depozitarea într-un mediu umed și călduros poate duce la apariția unor astfel de ciuperci. Deși acest lucru se poate întâmpla oriunde în lume, se întâmplă mai ales în țările tropicale și cu climă mai caldă. În țările dezvoltate, precum cele din Europa se reglementează conținutul de aflatoxine din mâncare prin teste. Expunerea îndelungată la aceste substanțe reprezintă un factor de risc major pentru cancerul hepatic. Riscul creşte mai mult la oamenii cu infecţii cu hepatita B sau C.

Clorura de vinil sau dioxidul de toriu (Thorotrast)
Expunerea la aceste substanţe chimice măreşte riscul de angiosarcom la ficat. De asemenea, crește riscul de apariție a colangiocarcinomului și a cancerului hepatocelular, dar mult mai puțin. Clorura de vinil este o substanță chimică utilizată în producerea anumitor tipuri de plastic. Thorotrast este o substanță care în trecut era injectată la pacienți pentru anumite teste cu raze x. Atunci când s-a descoperit potențialul cancerigen al acestor substanțe chimice s-au luat măsuri pentru eliminarea lor sau pentru a reduce expunerea la acestea. Thorostrat nu mai este folosit, iar expunerea muncitorilor la clorura de vinil a fost strict regulata.

Steroizii anabolizanți
Steroizii anabolizanți sunt hormoni masculini care sunt utilizați de unii sportivi pentru a crește masa musculară. Utilizarea acestora pe termen lung poate crește ușor riscul de apariție a cancerului hepatocelular. Steroizii precum hidrocortizon, prednizon și dexametozone nu prezintă acest risc.

Arsenicul
Consumul de apă potabilă contaminată cu arsenic ce apare în mod natural, cum ar fi cea din fântâni, de-a lungul unei perioade lungi de timp crește riscul de îmbolnăvire cu anumite tipuri de cancer hepatic.

Infecțiile cu paraziți
Infecțiile cu paraziți care pot cauza schistosomiasis pot duce la îmbolnăvirea ficatului și sunt legate de cancerul hepatic. Infecțiile cu acest parazit apar în Asia, Africa și America de Sud.
Fumatul
Fumatul crește riscul de îmbolnăvire cu cancer hepatic. Persoanele care au renunțat la fumat au un risc mai mic decât fumătorii, dar ambele categorii au un risc mai mare decât cei care nu au fumat niciodată.

 

Simptome

In ceea ce priveste detectia carcinomului hepatocelular in primele stadii, trebuie precizat ca semnele si simptomele cel mai frecvent apar in stadii avansate, asa incat trebuie realizata preventia in cazul persoanelor ce au unul sau mai multi factori de risc.

Printre simptomele ce pot semnala cancerul hepatic se numara:

  • Pierdere in greutate
  • Pierderea apetitului
  • Greata si senzatie de voma
  • Ficat si splina marite de volum cu discomfort abdominal
  • Prurit (mancarimi generalizate ale tegumentelor)
  • Ingalbenirea tegumentelor si a mucoaselor (Icter)

Multe dintre aceste semne si simptome pot avea si alte cauze, inclusiv alte probleme ale ficatului, de aceea este necesara prezentarea la medic in cazul in care pacientul sesizeaza astfel de modificari.

ICTER

 

Analize recomandate

Testele de imagistica

Acestea au ca scop:

  • Descoperirea unei zone anormale care ar putea fi canceroasa
  • Pentru a ajuta doctorul in demersul efectuarii biopsiei(prelevare de tesut in vederea examinarii si stabilirii diagnosticului)
  • Pentru a observa raspandirea cancerului in organism
  • Pentru a stabili modalitatea corecta de tratament
  • Pentru a urmari eficienta tratamentului

Exemple de teste imagistice:

  • Ultrasunetele
  • Computer tomograf (CT)
  • Imagistica prin rezonanta magnetica (IRM)
  • Angiografie(prin care sunt vizualizate vasele de sange dupa injectarea unei substante de contrast)

 

Alte teste si proceduri:

  • Laparoscopie (pentru efectuarea biopsiilor si evaluarea variantelor de tratament etc.)
  • Biopsie

Teste de laborator:

  • AFP-alfafetoproteina (in cancerul hepatic sau alte tipuri de cancere aceasta are o valoare crescuta)
  • Teste de coagulare
  • Markeri virali pentru depistarea infectiilor cu HVB, HVC etc.
  • Hemoleucograma
  • Analize biochimice (Calciu, glucoza, colesterol etc.)

 

STADIALIZARE CANCER HEPATIC

STADIALIZARE CANCER HEPATIC. Cum se stabilește stadiul cancerului hepatic?

Descrierea stadiului reprezintă cât de răspândit este cancerul. Stadiul bolii este unul dintre cei mai importanți factori pentru stabilirea tratamentului. Un sistem de stadializare reprezintă o modalitate de a strânge informații despre cât de mult s-a răspândit cancerul. Medicii folosesc sisteme de stadializare pentru a-și face o idee despre șansele pacientului și pentru a stabili tratamentul. Există mai multe sisteme pentru stabilirea stadiului cancerului hepatic și nu toți medicii folosesc același sistem.

Stadializarea TNM

TNM înseamnă Tumoare, Nodul și Metastază. Acest sistem se bazează pe rezultatele examenului fizic, pe examenele imagistice (ecografie, CT sau RMN etc) precum și alte teste sau pe rezultatele intervenției chirurgicale, dacă aceasta a fost efectuată:

  • T descrie dimensiunea tumorii (T), măsurată în cm și dacă există cancer în vasele de sânge sau organele apropiate;
  • N descrie dacă ganglionii limfatici conțin celule canceroase (N);
  • M arată dacă cancerul s-a răspândit în alte parte a corpului (Metastaze). Cele mai frecvente locuri de răspândire sunt plămânii și oasele;

După T, N, și  M există anumite litere și cifre care oferă mai multe detalii despre fiecare dintre acești factori:

  • Cifrele 0-4 indică gradul de avansare;
  • litera X înseamnă “nu poate fi evaluat”, pentru că nu sunt disponibile destule informații;

Grupa T

  • TX: Tumoarea primară nu poate fi evaluată;
    T0: Nu există semne cu privire la o tumoare primară;
  • T1: există o singură tumoare (indiferent de mărime) care nu a crescut în vasele de sânge;
  • T2: fie există o singură tumoare (indiferent de mărime) care a crescut în vasele de sânge sau mai mult de o tumoare, dar nici una nu este mai mare de 5 cm diametru;
  • T3a: mai mult de o tumoare, dar cu cel puțina una mai mare sau egală cu 5 cm diametru;
  • T3b: există cel puțin o tumoare (indiferent de mărime) care a crescut într-una dintre arterele principale ale ficatului (artera hepatică sau vena porta)
  • T4: Tumoarea (indiferent de mărime) a crescut într-un organ din apropiere (adesea vezica biliară) sau crește în stratul subțire de țesut care acoperă ficatul;

Grupa N

  • NX: ganglionii regionali nu pot fi evaluați;
  • N0: Cancerul nu s-a răspândit la ganglionii regionali;
    N1: Cancerul s-a răspândit la ganglionii regionali;

Grupa M

  • M0: Cancerul nu s-a răspândit la ganglionii limfatici mai îndepărtați sau la alte organe;
  • M1: Cancerul s-a răspândit la ganglionii limfatici mai îndepărtați sau la alte organe. Cancerul hepatic se răspândește mai ales în peritoneu, plămâni și oase;

 

Stabilirea stadiilor

Odată stabilite grupele T, N, și M, acestea sunt combinate pentru a stabili un stadiu general, folosind cifre romane I- V (1-4):

  • Stadiul I: T1, N0, M0: Există o singură tumoare (indiferent de dimensiune) care nu a crescut în vasele de sânge. Cancerul nu s-a răspândit la ganglionii limfatici din apropiere sau în alte locuri mai îndepărtate.
  • Stadiul II: T2, N0, M0: Fie există o singură tumoare (indiferent de dimensiune) care a crescut în vasele de sânge, sau există mai multe tumori, toate cu un diametru de 5 cm sau mai puțin. Cancerul nu s-a răspândit la ganglionii limfatici din apropierea sau în alte locuri mai îndepărtate.
  • Stadiul IIIA: T3a, N0, M0: Există mai mult de o tumoare și cel puțin una este mai mare de 5 cm diametru. Cancerul nu s-a răspândit la ganglionii limfatici din apropierea sau în alte locuri mai îndepărtate.
  • Stadiul IIIB: T3b, N0, M0: Cel puțin o tumoare crește într-una dintre arterele principale ale ficatului (vena porta sau artera hepatică). Cancerul nu s-a răspândit la ganglionii limfatici din apropierea sau în alte locuri mai îndepărtate.
  • Stadiul IIIC: T4, N0, M0: Există o tumoare care crește într-unul dintre organele din apropiere (în afară de vezică). Sau o tumoare care a crescut în afara țesutului care acoperă ficatul. Cancerul nu s-a răspândit la ganglionii limfatici din apropierea sau în alte locuri mai îndepărtate.
  • Stadiul IVA: orice T, N1, M0: Tumorile din ficat pot fi de orice dimensiune sau în orice număr și se poate ca acestea să fi crescut în vasele de sânge sau în organele din apropiere. Cancerul s-a răspândit la ganglionii limfatici din apropiere. Cancerul nu s-a răspândit în alte locuri mai îndepărtate.
  • Stadiul IVB: orice T, orice N, M1: Cancerul s-a răspândit în alte părți ale corpului. Tumorile pot fi de orice mărime și în orice număr, fiind prezente la ganglionilor limfatici din apropiere sau nu.

 

Tratament

TRATAMENT CANCER HEPATIC. Informații generale cu privire la tratament

După ce cancerul hepatic a fost diagnosticat și stadializat, echipa de tratare a cancerului va discuta cu dumneavoastră despre posibilitățile de tratament. În funcție de situația dumneavoastră, pot exista mai multe tipuri de medici în echipa de tratament. Printre aceștia se pot număra:

  • Un chirurg: un doctor care tratează afecțiunile prin intervenție chirurgicală.
  • Un radiolog: un doctor care tratează cancerul prin terapia cu radiații.
  • Un oncolog: un doctor care tratează cancerul prin medicamente, cum ar fi chimioterapia.
  • Un gastroenterolog: un doctor specializat în tratarea afecțiunilor sistemului digestiv, inclusiv a ficatului.

Mai mulți specialiști pot fi implicați în tratarea dumneavoastră, incluzând asistenți medicali, nutriționiști, asistenți sociali și alți specialiști medicali.

În crearea planului de tratament, trebuie luați în considerare factori importanți, ca stadiul cancerului și starea de sănătate a părții neafectate de cancer a ficatului. Dar dumneavoastră și echipa dumneavoastră de tratare a cancerului veți dori să țineți cont și de posibilele efecte secundare ale tratamentului, starea dumneavoastră generală de sănătate și șansele de vindecare ale afecțiunii, prelungirea vieții sau alinarea simptomelor. Pe baza acestor factori, posibilitățile de tratament pot include

 

  • Intervenție chirurgicală (hepatectomie parțială sau transplant de ficat);
  • Ablația tumorii;
  • Embolizarea tumorii;
  • Radioterapia;
  • Terapia țintită;

 

În unele cazuri, medicii pot recomanda combinarea mai multor tipuri de tratamente. Este important să discutați cu medicii dumneavoastră despre toate opțiunile de tratament, inclusiv despre obiectivele acestora și posibilele efecte secundare, pentru a vă ajuta să luați decizia care se pliază cel mai bine pe nevoile dumneavoastră. Este de asemenea foarte important să puneți întrebări și sa vă lămuriți asupra aspectelor care nu vă sunt clare. Puteți găsi câteva exemple de întrebări folositoare în secțiunea “Ce întrebări ar trebui să îi adresați medicului dumneavoastră despre cancerul hepatic?”.

Dacă timpul vă permite acest lucru, este o idee bună să obțineți o a doua părere, în special din partea medicilor cu experiență în tratarea cancerului hepatic. O a doua opinie vă poate aduce mai multe informații și vă poate ajuta să fiți mai încrezător cu privire la planul de tratament pe care îl aveți în considerare.

Următoarele secțiuni descriu diferite tipuri de tratament folosite pentru tratarea cancerului hepatic.
Descrierea este urmată de prezentarea celor mai frecvente abordări utilizate pentru acest tip de cancer, în funcție de stadiul acestuia.

 

Minghius Alexandra

 

BIBLIOGRAFIE

https://oncopedia.ro/tipuri-de-cancer/cancer-de-la-a-la-z/cancerul-de-ficat/

https://www.cancer.org/cancer/liver-cancer.html

https://www.cancer.gov/types/liver