Cancerul renal

 

Cancerul renal este o boală în care celulele rinichiului încep să se dividă haotic, fără control, formând o tumoră.  După ce tumora atinge anumite dimensiuni începe să invadeze țesuturile din jur și să disemineze în restul organismului. Celulele maligne reuşesc să părăsească tumora primară pe cale sanguină, limfatică sau direct (prin contiguitate, din aproape în aproape). Metastazele sunt leziuni secundare, la distanţă şi sunt reprezentate de apariţia unor tumori maligne în alte ţesuturi şi organe decât cel iniţial în care a apărut tumora malignă. Majoritatea cancerelor renale sunt descoperite înainte de a metastaza ( de a se răspândi în celelalte organe din corp) , acestea fiind astfel mai ușor de tratat.

Rinichii sunt două organe-pereche, de forma unor boabe de fasole și mărimea unor pumni, fiind atașați de peretele posterior al abdomenului, localizați de-o parte și de alta a coloanei vertebrale și protejați de ultimele perechi de coaste. Principala lor funcție este de a curăța sângele, îndepărtând produșii de degradare din corp și excesul de apă, formând astfel urina.  La polul superior al acestora se găsesc glandele suprarenale , care secretă o serie de hormoni esențiali pentru organism ( adrenalină, noradrenalină, hormoni glucocorticoizi etc.) Fiecare rinichi împreună cu glanda suprarenală corespunzătoare, sunt înconjurați de grăsime și un strat subțire și fibros numit fascia lui Gerota.  Urina părăsește rinichii prin doi tubi lungi numiți uretere și ajunge la nivelul vezicii urinare , unde este stocată până la momentul urinării.

(imagine)

Tipuri de cancer renal

Carcinomul renal – este cel mai frecvent tip de cancer renal ( 9 din 10 cazuri).  De obicei crește ca o singură tumoră într-unul din rinichi, însă există cazuri în care sunt două sau mai multe tumori într-un rinichi sau chiar tumori în ambii rinichi simultan.

Carcinomul cu celule de tranziție – nu are ca punct de pornire rinichiul în sine, ci celulele care căptușesc bazinetul ( locul unde ureterele întâlnesc rinichiul).

Nefroblastomul (tumora Wilms) – apare la copii

Sarcomul renal – un tip rar de cancer renal având ca punct de pornire vasele de sânge și țesutul conjunctiv din rinichi (mai puțin de 1% din toate cancerele renale).

Cauze și factori de risc

Nu există o cauză sigură care să determine cancerul renal, însă s-au descoperit o serie de factori care cresc riscul apariției acestui tip de tumora. Cei mai importanți dintre aceștia sunt:

  • Fumatul – dacă fumați, riscul de apariție a cancerului renal este dublu față de un nefumător;
  • Sexul masculin – risc aproape dublu față de femei de a dezvolta cancer renal;
  • Obezitatea
  • Boli ereditare – exemplu: boala von Hippel-Lindau (boală care predispune la dezvoltarea a numeroase tumori în diverse părți ale organismului) ;
  • Istoric de cancer renal în familie;
  • Expunerea la anumite substanțe chimice cum ar fi: azbest, cadmiu, benzen, solvenți organici sau unele ierbicide;
  • Hipertensiunea arterială ( nu se știe exact dacă tensiunea mare sau medicamentele folosite pentru tratamentul acesteia cresc riscul de apariție al cancerului renal);
  • Limfomul;
  • Rasa neagră.

Dacă aveți unul sau mai mulți factori de risc nu înseamnă că veți face cancer renal obligatoriu! De asemenea, cancerul renal poate apărea și fără a avea niciunul dintre factorii enumerați mai sus!

Simptome și semne

  • Sânge în urină (hematurie- uneori aceasta nu este observabilă cu ochiul liber, fiind necesare un examen sumar de urină și sediment urinar care să detecteze prezența hematiilor în urină)
  • Formațiune care se poate palpa în zona lombară sau la nivelul abdomenului
  • Pierderea poftei de mâncare
  • Durere continuă în spate, lângă coloana vertebrală, care nu dispare spontan sau la medicamente antialgice
  • Febră care durează uneori câteva săptămâni și care nu este produsă de o răceală sau altă infecție din organism
  • Piele palidă
  • Fatigabilitate
  • Edeme la nivelul membrelor inferioare( umflarea gleznelor și a gambelor)

Diagnostic

Pentru a pune diagnosticul de cancer renal, este nevoie de un examen clinic al pacientului, istoricul acestuia și o serie de examene paraclinice. Astfel , medicul dumneavoastră poate solicita următoarele investigații:

  • Sumar de urină + sediment urinar – pentru detecția sângelui în urină
  • Analize de sânge (hemoleucogramă și biochimie) – care vor arăta cât de bine își îndeplinesc rinichii funcția de filtrare a sângelui
  • Ecografie abdomino-pelvină – metodă neinvazivă care folosește ultrasunete pentru a crea o imagine a rinichilor; de asemenea, ne arată dacă tumora este solidă sau este umplută cu lichid
  • Urografie intravenoasă – metodă care presupune realizarea unei imagini cu ajutorul razelor X după introducerea intravenoasă a unei substanțe de contrast care se elimină pe la nivelul rinichilor, evidențiind și tumori aflate la acest nivel
  • Tomografie computerizată (CT) – folosește raze X pentru a crea o serie de imagini detaliate ale rinichilor; poate necesita folosirea unei substanțe de contrast (imagine)
  • IRM (imagistică prin rezonanță magnetică) – metodă relativ neinvazivă, al cărei principiu de funcționare diferă de cel al tomografiei computerizate și creează o serie de imagini detaliate ale țesuturilor moi din organism ( inclusiv rinichi, glande suprarenale și vase de sânge)
  • Arteriografie renală – utilizată pentru a evalua vascularizația tumorii.

Spre deosebire de majoritatea cancerelor din organism, nu este obligatorie o BIOPSIE (prelevare a unui fragment de țesut sau de organ cu scopul de a fi examinat microscopic) pentru a certifica  prezența unei tumori maligne și pentru a putea iniția un tratament de orice tip.  De cele mai multe ori, chirurgul îndepărtează întreaga tumoră care este trimisă la laboratorul de anatomie patologică pentru examenul histopatologic (presupune examinarea microscopică, de către medicul anatomo-patolog, a probelor tisulare prelevate în timpul intervențiilor chirurgicale și microchirurgicale; este singurul care pune diagnosticul de certitudine).

După ce s-a pus diagnosticul de cancer renal pe baza examenului clinic și a investigațiilor paraclinice mai sus enumerate, se poate continua cu alte investigații imagistice care să certifice eventuala prezență a metastazelor în alte organe, dacă acestea există:

  • Tomografie computerizată sau IRM
  • Radiografie toracică – pentru a vizualiza eventuale metastaze pulmonare
  • Scintigrafie osoasă – pentru metastaze la nivelul oaselor (scintigrafia este o tehnică imagistică modernă prin care se introduce în organism o substanță radioactivă numită trasor, care are afinitate pentru anumite organe, și detectează radiațiile emise la exteriorul corpului de un aparat special numit GAMMA CAMERA).

Care sunt stadiile unui cancer renal?

Prognosticul pacienților cu cancer renal depinde în primul rând de stadiul în care acesta se află. Cu cât stadiul este mai mare , cu atât este mai avansat cancerul.

Stadiul I – o tumoră de cel mult 7 cm care este limitată la rinichi

Stadiul II –  tumoră mai mare de 7 cm care este limitată la rinichi

Stadiul III – tumoră aflată în rinichi și în cel puțin un ganglion limfatic învecinat

  • tumoră care a invadat principalele vase de sânge ale rinichiului și poate fi extinsă în ganglionii limfatici învecinați
  • tumoră care a invadat grăsimea din jurul rinichilor și poate fi extinsă în ganglionii limfatici învecinați

Stadiul IV   – tumora extinsă mai departe de grăsimea din jurul rinichilor și poate fi  extinsă și          în ganglionii limfatici din jur

– tumoră extinsă peste fascia lui Gerota , inclusiv în glanda suprarenală adiacentă

– tumoră extinsă și la alte organe precum intestin, pancreas sau plămâni (metastaze)

Tratament

Odată ce diagnosticul de cancer renal și stadiul acestuia au fost stabilite, este nevoie de o echipă multidisciplinara pentru a stabili un plan de tratament ( oncolog, urolog, specialist radioterapie, chirurg generalist etc).

De cele mai multe ori , primul pas al tratamentului este cel chirurgical , de îndepărtare a tumorii . Chiar dacă prin operație medicul îndepărtează întreaga tumoră se recomandă de obicei să se continue cu un tratament adjuvant pentru a distruge toate celulele canceroase care ar fi putut rămâne după intervenția chirurgicală.

Chirurgia pentru cancer renal

Tipul intervenției chirurgicale depinde de gradul de avansare al tumorii ( stadiul acesteia):

  • Nefrectomia radicală – presupune îndepărtarea rinichiului, a glandei suprarenale și a țesutului înconjurător; de obicei se îndepărtează și ganglionii limfatici apropiați;
  • Nefrectomia simplă – se îndepărtează numai rinichiul;
  • Nefrectomia parțială – îndepărtarea tumorii cu țesut renal din jur; această procedură se folosește la pacienți cu tumori mici (sub 4 cm) sau la pacienții la care o nefrectomie radicală poate dăuna celuilalt rinichi.
Case courtesy of A.Prof Frank Gaillard https://radiopaedia.org/cases/9888

Un pacient poate supraviețui doar cu o parte din rinichi, atâta timp cât aceasta funcționează. Dacă chirurgul îndepărtează ambii rinichi sau dacă ambii nu funcționează, este necesară o mașină pentru a curăța sângele (dializă) sau un rinichi nou ( transplant renal). De asemenea, transplantul este posibil și dacă cancerul a fost localizat numai la nivelul rinichiului, iar un rinichi donat compatibil este disponibil.

Dacă chirurgul nu poate îndepărta tumora renală, el vă poate sugera o altă opțiune pentru a ajuta la distrugerea tumorii:

  • Crioterapia – folosește frigul extrem pentru a distruge tumora;
  • Ablația prin radiofrecvență – folosește unde radio cu energie înaltă pentru ,,a prăji” tumora;
  • Embolizarea arterială – implică introducerea unui material într-un vas de sânge care vascularizează tumora; această metodă se poate folosi și înainte de intervenția chirurgicală pentru a micșora tumora.

Terapia biologică pentru cancerul de rinichi

Această terapie utilizează și stimulează sistemul nostru imunitar pentru a lupta împotriva celulelor canceroase. Exemple de substațe folosite în terapia biologică pentru cancer renal cu metastaze sunt interferonul alfa sau interleukina 2.

Interleukina 2 este mai eficientă decât interferonul alfa , însă are mai multe reacții adverse și doar o parte din pacienți răspund la terapie. Ea se utilizează numai în centre specializate în administrarea unor astfel de substanțe imunomodulatoare.

Interferonul alfa are mai puține reacții adverse și se administrează de obicei împreună cu alt medicament numit Avastin sub forma unor injecții subcutanate (sub piele, în stratul cu țesut grăsos), de trei ori pe săptămână.

Terapia țintită în cancerul renal

Utilizează substanțe care blochează selectiv anumite etape celulare ale metabolismului celulelor canceroase. Unele blochează angiogeneza (formarea de noi vase de sânge care să hrănească tumora), altele anumite proteine importante din celulele tumorale ( numite tirozinkinaze).

Ele se utilizează de obicei pentru cancerele avansate și foarte multe sunt încă aflate în studii clinice.

Radioterapia în cancerul renal

De obicei este utilizată pentru a diminua simptomele datorate tumorii renale sau la pacienți care nu pot beneficia de intervenție chirurgicală. Acest tip de tratament folosește raze X pentru a distruge țintit celulele canceroase sau pentru a le stopa creșterea.

Chimioterapia în cancerul renal

Aceasta folosește medicamente pentru a distruge celulele canceroase sau pentru a le opri multiplicarea haotică. Din păcate, este mai puțin eficientă în cancerul renal decât în alte forme de cancer din organism, fiind folosită numai pentru o anumită variantă de tumoră renală (sarcomul renal).

Supraveghere post-tratament

După încheierea tratamentului , medicul vă va programa pentru controale periodice pentru a monitoriza evoluția dumneavoastră și apariția unei eventuale recidive.  Este foarte important să le respectați! Ele vor include teste de sânge, urină, radiografii toracice precum și examene imagistice ( CT sau IRM). În general, controalele se fac o dată la trei luni în primul an de după tratament, apoi o dată la patru luni pentru anii 2-5, și apoi anual.

Cum putem preveni cancerul renal?

Deoarece nu se cunoaște o cauză exactă a cancerului renal, nu există o metodă sigură de prevenire a acestuia. Totuși, unii factori sunt asociați cu apariția cancerului, astfel încât se pot face anumiți pași în vederea scăderii riscului – renunțarea la fumat, menținerea unei greutăți în limite normale, ținerea sub control a tensiunii arteriale și evitarea expunerii la substanțe chimice periculoase.

 

Roxana Sandu

 

Bibliografie