Tumora este o proliferare în exces a celulelor unui ţesut care nu mai răspund la mecanismul de control normal al organismului. Sinonimul termenului de tumoră este neoplazia (gr. “neos”=nou şi “plasis”=formare).

Tumorile (neoplaziile) pot fi de două tipuri: benigne şi maligne.

Tumorile benigne sunt asemănătoare cu ţesutul de origine, au o evoluţie lentă, sunt bine delimitate ( încapsulate), nu invadează în vecinatate ( excepţii: pot realiza deformări, compresiuni), nu metastazează, nu prezintă adenopatii şi nu recidivează.

Tumorile maligne (cancerele) cresc rapid, nu sunt delimitate, invadează ţesuturile din vecinătate, metastazează (diseminează in alte ţesuturi), determină adenopatii (creşterea în volum şi inflamarea ganglionilor limfatici) şi pot recidiva.

Tumorile benigne se denumesc pornind de la ţesutul de origine la care se adaugă sufixul “om“, iar pentru tumorile maligne se asociază denumirea de “carcinom” (dacă provin din ţesutul epitelial) sau de “sarcom” (dacă provin din ţesutul mezenchimal).

 

În continuare vom prezenta principalele tipuri de cancere, pornind de la ţesutul lor de origine.

 

  1. Tumorile maligne ale ţesutului epitelial (Carcinoame)

 

  1. Carcinomul bazocelular

Carcinomul bazocelular este  o tumoră malignă care apare exclusiv la nivel cutanat.

Pielea este alcătutiă la exterior  din  epiderm care este un ţesut epitelial pavimentos pluristratificat keratinizat. Celulele epidermului sunt reprezentate de celule pavimentoase, celule bazale şi melanocite. Carcinomul bazocelular reprezintă o proliferare aberantă a celulelor bazale.

Acest tip de tumoră are o formă rotundă sau ovalară, ulcerează foarte uşor, de dimensiuni mici (1-1,5 cm), cu margini proeminente şi baza roşie-cenuşie. Carcinomul bazocelular apare în special la persoanele în vârstă. Orice leziune ulcerată la nivelul feţei care nu se vindecă după 3 săptămâni, mai ales la persoanele în vârsta, trebuie investigată suplimentar.

       Carcinom bazocelular

  1. Carcinomul scuamos (spinocelular)

Este cea mai frecventă formă de cancer dezvoltat din celulele pavimentoase epiteliale care se gasesc la nivelul: epidermului, mucoasei bucale , mucoasei esofagiene si  uneori la nivelul bronhiilor,căilor biliare si colului uterin.

Tumora se prezintă ca o formaţiune ulcerată, acoperită de cruste uscate, cu margini şi bază dure.

        Carcinom scuamos

  1. Adenocarcinomul

Este o tumoră malignă dezvoltată la nivelul glandelor care se găsesc în majoritatea organelor interne. Glandele sunt alcătuite la rândul lor din ţesut epitelial.

Principalele tipuri de adenocarcinoame se găsesc la nivelul: tubului digestiv, căilor biliare, pancreasului, prostatei şi glandei mamare.

Acest tip de tumoră malignă poate apărea şi la nivelul  ficatului – hepatocarcinom, la nivelul plămânului  şi la nivelul rinichiului – adenocarcinom cu celule clare, cunoscut şi ca tumora Grawitz.

 

              

Adenocarcinom colorectal – colonoscopie              Adenocarcinom colorectal – piesă de rezecţie postoperatorie

Localizarea prostatei şi influenţa acesteia asupra organelor din vecinătate.

Adenocarcinom de prostată – evoluţie

 

  1. Tumorile maligne ale tesutului mezenchimal (Sarcoame)

Reprezintă majoritatea tumorilor solide pediatrice şi 5% dintre  malignităţile adulţilor.

 

  1. Fibrosarcomul

Fibrosarcomul ţesuturilor moi este o tumoră malignă rezultată din proliferarea în exces a celulelor şi fibrelor derivate din fibrocit.  Apare pe ţesuturile moi ale coapsei şi în zona posterioară a genunchiului (fosa poplitee), în jurul femurului proximal şi al braţului.

Se prezintă ca o masă mare de ţesut, fermă, nedureroasă, dar sensibilă la atingere şi cu margini nedefinite.

Fibrosarcomul nu are o prevalenţa ridicată, iar în trecut se întâlnea mai frecvent decât în zilele noastre.

 

  1. Histiocitomul Fibros Malign (Fibroxantom)

Este cel mai obişnuit sarcom al adultului. Localizarea preferenţial este pe extremităţi, cap sau gât, retroperitoneal şi este cea mai comună tumoră a coapsei.

Se prezintă ca o masă de ţesut moale, de 5-10 cm în diamentru, nedureroasă, care creşte în dimensiuni. Apare la pacienţii între 50-60 de ani, majoritatea de sex masculin.

 

 

  1. Tumorile maligne ale tesutului adipos

Liposarcomul

Este unul dintre cele mai frecvente sarcoame ale adulţilor. Este o tumoră de dimensiuni mari, bombată, frecvent localizată la nivelul coapsei. Tratamentul chirurgical al aceste tumori poate ajunge până la amputaţia membrului afectat, întrucat liposarcomul are o capacitate mare de extindere şi  recidivare după excizie.

 

  1. Tumorile maligne musculare

 

  1. Leiomiosarcomul

Este o formațiune tumorală malignă care apare și se dezvoltă la nivelul stratului muscular neted. Deoarece musculatura netedă este prezentă în multiple organe din organismul uman, leiomiosarcomul prezintă numeroase localizări: la nivelul tractului gastrointestinal (duoden, colon, stomac), la nivel uterin, în regiunea retroperitoneală, la nivelul musculaturii pielii sau a vaselor de sânge, perimamelonar, la nivelul vulvei (la femei) sau a dartosului (la bărbați).

Simptomele determinate de leiomiosarcom sunt nespecifice şi sunt reprezentate de: disconfort în zona respectivă, durere, creşterea în dimensiuni a regiunii.

Cea mai frecventă localizare a leiomiosarcomului este la nivel gastric, intestinal sau uterin. Este mult mai frecvent întâlnit la femei decât la bărbați. Incidența maximă a bolii se află între vârsta de 70 și 79 de ani. Riscul de dezvoltare a bolii crește odată cu vârsta.

Leiomiosarcom uterin

 

  1. Rabdomiosarcomul

Este o tumoră malignă derivată din ţesutul muscular striat. Localizarea preferenţială a acestei tumori se face la nivelul capului, a gâtului, la nivel retroperitoneal, la nivelul membrelor superioare sau inferioare sau în regiunea urogenitală.

Rabdomiosarcomul are aspectul unei formațiuni bombate, de culoare gălbuie, cu o consistență moale şi cu multiple zone de hemoragie pe suprafața sa. Din cauza aspectului său, la examenul clinic este confundată foarte des cu un hemangiom voluminos.

Există o formă de rabdomiosarcom juvenil care apare la copiii sub 6 ani şi o formă a adultului care apare între decada a 4-a si a 7-a de viaţă.

 

 

  1. Cancerele vasculare

Tumorile vasculare se impart in tumori vasculare benigne si tumori vasculare maligne. Cele benigne sunt reprezentate de hemangioame, iar tumorile maligne sunt de doua tipuri : hemangiosarcoamele si sarcomul Kaposi, care, la randul lor, pot prezenta mai multe forme clinice.

 

  1. Hemangiosarcomul

Este un tip de cancer foarte agresiv, cu creştere rapidă şi care afectează vasele sangvine. Se poate forma în orice regiune a corpului, dar mai mult de jumatate din cazuri îşi au originea la nivelul splinei. Apare rar în ţesutul moale sau mai des la nivelul sânului şi pielii. Aceste tumori, pot însa avea ca localizare aproape orice zonă de la nivelul corpului. Două treimi din acestea se găsesc la nivelul capului şi gâtului.

Din punctul de vedere al caracteristicilor, aceste neoplazii au consistenţă spongioasă şi culoarea albastră sau purpurie. Sunt hemoragice, necrotice şi pot creşte rapid în dimesiuni. Acest tip de cancer se poate dezvolta la orice vârstă, dar se intalneşte mai des la cei care au peste 50 de ani. De asemenea, metastazează la nivelul plămânilor, ficatului, rinichilor şi oaselor, ceea ce conduce la un prognostic rezervat.

  1. Sarcomul Kaposi

Acest tip de neoplazie survine în urma unui deficit al sistemului imunitar sau în urma contactului cu virusuri, de exemplu KSHV – Kaposi’s Sarcoma associated Herpes Virus.  Poate avea patru forme clinice:

  • sarcomul Kaposi clasic (tumora apare bilateral la nivelul extremităţilor sub forma unor pete mici purpurii; prezintă un prognostic bun şi este tipic cutanat),
  • sarcomul Kaposi African (endemic),
  • sarcomul Kaposi la persoanele sub tratament imunosupresiv (persoanele care au suferit un transplant, necesită medicamente imunosupresoare pentru a evita rejecţia organului transplantat; daca tratamentul este oprit, tumora regresează),
  • sarcomul Kaposi asociat cu SIDA (epidemic).

  

Sarcomul Kaposi                                http://www.skincareguide.ca/glossary/k/kaposis_sarcoma.html

 

 

  1. Tumorile maligne ale tecilor nervoase:

Schwanomul malign sau Neurofibrosarcomul

Se localizează la nivelul nervilor periferici. Aceste tumori maligne pot apare fie spontan, fie prin asocierea cu Neurofibromatoza de tip I. Acest tip de cancer se poate localiza în asociere cu nervi periferici mari ca : nervul sciatic, plexul brachial, plexul sacral.

Ca prezentare clinică, poate da simptome cum ar fi: durere radiculară (durere situată în teritoriul de inervaţie al unui nerv), parestezii şi slăbiciune motorie. Pacienţii de sex masculin pot dezvolta mai rapid acest tip de neoplazie, faţă de femei. La cei care prezintă boala von Recklinghausen, apariţia cancerului este şi mai rapidă.

 

  1. Tumorile maligne osoase

Oasele îndeplinesc mai multe roluri în organismul uman, printre care: protecţie, locomoţie şi suport. Oasele, fiind dure, tindem să credem ca sunt structuri ce nu necesită suport nutritiv, însă şi ele, la rândul lor sunt hrănite şi alcătuite din celule. Prezintă două tipuri majore de celule, implicate în geneza cancerelor. Acestea sunt: osteoblastele – ajută la formarea matrixului osos şi osteoclastele – care au rol în degradarea matricei osoase pentru a putea menţine forma specifică osului.

  1. Tumorile maligne condroblastice

Tumorile maligne condroblastice se dezvoltă prin proliferarea cartilajului de la nivelul joncţiunilor diafizo-epifizare, în jurul varstei pubertăţii şi adolescenţei (10-24 de ani).  Localizări specifice sunt extremităţile oaselor lungi, de exemplu capătul distal al femurului sau epifiza proximală a tibiei. Acestea apar înainte ca maturizarea scheletului să fie completă. Nu sunt foarte frecvente, însă prezintă un interes înalt deoarece afectează copiii şi adolescenţii. Condroblastoamele maligne necesită rezecţia radicală sau chiar amputarea membrului, numai in urma efectuării unei biopsii.

 

  1. Tumorile maligne osteoblastice

Osteosarcomul reprezintă cea mai frecventă tumoră malignă osoasă. În acest tip de neoplazie sunt implicate osteoblastele ce formează o matrice asemănătoare cu cea osoasă, însă mai puţin dură faţă de osul normal. Majoritatea osteosarcoamelor, apar la copii si adolescenţi, însă osteosarcomul poate apărea la orice vârstă. La vârstele tinere, osteosarcomul apare la nivelul centrelor de osificare, unde osul prezintă o creştere rapidă şi continuă, de exemplu: capătul distal al femurului, capătul proximal al tibiei. De asemenea, se mai poate localiza la nivelul umărului, mandibulei şi oaselor bazinului, această situaţie fiind mai frecventă la adulţi. Simptomul principal este durerea, mai ales după activitatea fizică. Ca tratement sunt necesare, operarea leziunii si chimioterapie.

 

  1. Tumora cu celule gigante ale osului (Osteoclastomul)

Osteoclastomul reprezintă aproximativ 20% din tumorile osoase. Se localizează în oasele lungi cel mai frecvent. Mai puţin frecvent, se găseşte la nivelul vertebrelor, omoplaţilor, pelvisului sau oaselor mici. Osteoclastomul nu este de foarte multe ori depistat în fazele incipiente. Apare in 97% din cazuri, atunci cand cartilajul de creştere metafizar s-a închis. Tipic, este întâlnit la adulţi cu vârstele cuprinse între 20 şi 50 de ani. Există o prevalenţă în funcţie de sex, femeile fiind de cele mai multe ori afectate, neoplazia localizându-se frecvent la nivelul coloanei vertebrale. Malignizarea tumorii este, însă mult mai frecventă la sexul masculin. Tratamentul este reprezentat de îndepărtare chirurgicală şi radioterapie.

                    

https://emedicine.medscape.com/article/389833-overview

 

  1. Mielomul multiplu (Mielomul cu plasmocite)

Mielomul multiplu reprezintă un tip de cancer ce afectează măduva osoasa roşie. Maduva hematogenă are rol în formarea elementelor figurate ale sângelui.  Mielomul multiplu afectează plasmocitele, un tip de celule ce se găsesc în măduva roşie hematogenă. Prezintă o minoră prevalenţa pentru sexul masculin. Apare în jurul vârstei de 60 de ani, doar 2% dintre cei afectaţi, având mai puţin de 40 de ani. Cele mai obişnuite simptome ale acestei patologii sunt reprezentate de oboseală şi durere osoasă. Simptomele depind însă, de stadiul în care se află neoplazia. Atunci cand boala este intr-un stadiu avansat, simptomele mai pot include greaţa, constipaţie, vărsături. Apare, de asemenea, anemia la aproximativ 75% dintre pacienţi, care contribuie la starea de oboseală. Pacienţilor cu mielom multiplu li se administrează, în mod obişnuit, tratament cu chimioterapice asociat cu radioterapia.

 

  1. Tumorile pigmentare maligne

Melanomul

Melanomul malign rămâne unul dintre cancerele cu dezvoltare foarte rapidă, la nivel mondial. Melanomul malign cutanat, este o neoplazie a  melanocitelor. Aceste celule se găsesc în stratul bazal al epidermului şi produc prigmentul denumit melanină, responsabil de culoarea pielii şi părului.  Ca factori de risc ce pot duce la apariţia acestei neoplazii sunt razele ultraviolete, nevii displazici (aluniţele atipice), factorii ereditari, nevii melanocitici congenitali, pielea albă, pistruii, cazuri familiale ale acestui tip de cancer, vârsta înaintată, sistemul imun slăbit. Melanomul reprezintă 5% din cancerele de piele şi 71% din morţile cauzate de aceste neoplazii. Apare frecvent la pacienţii cu vârsta cuprinsă între 15 şi 29 de ani. Melanomul primar poate fi tratat cu succes prin operaţia şi rezecţia leziunii. Cand cancerul a metastazat, necesită alte tipuri de tratament, de exemplu: chimioterapie, interferon, imunoterapie si radioterapie.

 

ABCDE-ul melanomului:

  • Asymmetry- Asimetrie (asimetria nevilor pigmentari)
  • Border- Marginea (un nev pigmentar benign prezintă margini regulate şi netede; cel malign poate prezenta margini neregulate, indentate)
  • Color- Culoarea (Nevii pigmentari benigni prezintă o singură culoare, pe când, cei posibil maligni pot prezenta o serie de diferite nuanţe de maro sau negru)
  • Diameter- diametru (nevii benigni au un diametru mic)
  • Evolving- Evoluţie

Asimetrie

Margine

http://www.oncotherapynetwork.com/articles/abcdes-moles-and-melanomas

Culoare

Diametru

 

Evolutie

 

 

Mihaela Barligea & Alexandra Burtea

 

 

Bibliografie